Cyberpunk

Charlie se sprijină de marginea balconului hotelului, lumina roșiatică a Infernului mângâindu-i fața. Vaggie se apropie încet, ochii ei arzând de dorință și grijă în același timp. „Charlie… nu știu cât mai pot să stau liniștită”, murmură Vaggie, atingându-i ușor mâna. Charlie simte fiorul și zâmbește timid, dar hotărât. „Atunci nu sta… vino lângă mine.” Vaggie se apropie, și în acel moment, tot haosul din jur pare să dispară. Buzele lor se ating într-un sărut lent, încărcat de dorință și pasiune. Infernul putea să aștepte, pentru că pentru ei nu mai exista nimic în afară de senzația arzătoare a fiecărui atingere.